Aventuri din Bratislava

Plec in delegatie la Bratislava. Io, foarte incantata pentru ca in Slovacia nu mai fusesem pana acum, ma gandesc ce dragut o sa fie. Zis si facut. Ma urc in masina, conduc trei zile si trei nopti ca-n povesti si...ajung. Problema: unde sa parchez masina. Nu de alta da parcarea hotelului m-ar fi costat 25 de euro/noapte, neeligibili. In fine, era duminica asa ca o las in mijlocul drumului...in speranta ca aflandu-ma intr-o capitala europeana se aplica regulile de la Budapesta, Viena, Lubliana sau mai stiu eu ce alte orase vecine (adica seara si in weekend parcarea e gratuita peste tot). E, dar lucrurile nu sunt cum par a fi (multumesc inca o data pe aceasta cale lui saturn ca se afla in fecioara) ci sunt muuuult mai complicate. Aflu ca "aici in centru" nu ai unde sa parchezi si ca locul in care am lasat eu masina e de fapt o piata pietonala. Bun, ma urc la volan (timp in care afara se lasa gerul si incepe sa ninga) si incep sa dau tarcoale ca bezmetica in jurul hotelului. Intr-un tarziu gasesc cel mai potrivit loc din oras. Fac laterala stanga, trag frana de mana si ma indrept catre camera de hotel care era, trebuie sa recunosc, fooooarte tare. A doua zi ma inham cu laptop-ul, GPS-ul, fularul, caciula si restul arsenalului si plec spre masina care...avea roata blocata. Cum sa va explic sentimentul...a fost asa, ca si cum as face pentru prima data dragoste. A fost o combinatie de frica, disperare, manie si nedumerire. Chem politia care zice: romanschi? Si eu: Da, ya, yes sir. Si ei: turistish? Si io: nein, niet, I habe ein meeting in ein ministry. Si ei: 2000 de SKK amenda. Si io casc ochii mari si ma gandesc resemnata: s-a dus dracu' diurna mea. Si ei: aber fur sie nicht. Si io ma gandesc: poate imi face reducere si incerc sa-l intreb: aber...how much? Si ei: Gratis. Si pe mine ma bufneste rasul de uimire. Dau din cap, zic saru'mana Doamne, ii trimit inimioare lu' saturn si plec. O setez pe Ioana (GPS-ul) sa ma duca la locul intalnirii care era...in mijlocul pustiului. Ajung, parchez, intru si intreb: Task Force meeting? si aia belesc ochii la mine si imi explica elegant ca ei nu vorbesc engleza da au un coleg mai smecher care stie. Astept, vine colegu, baiat cu sufletul mare si fara chef de munca, care zice: te duc eu la observatorul geologic, nu e departe. Ajung la intalnire, toata lumea ma felicita, o colega ma intreaba daca m-am maritat, eu nu mai inteleg nimic. Imi gasesc un loc aproape de priza (nu pentru degete, pentru laptop) si...trece ziua. Reeditez momentul cu parcarea...patita fiind ma infig in prima parcare cu plata pe care o gasesc si care ma costa 15 Euro. Si in ziua urmatoare la fel si pe urma plec spre Romania. AAA, intre timp intru la Tesco sa cumpar una alta pentru drum. Fete palide si triste ca acolo...mai rar. Cand am trecut granita la unguri am crezut ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. Daca va ganditi sa va duceti la Bratislava nu va lasati pacaliti de poze, razganditi-va.