Dintr-o data m-am intalnit pe neasteptate cu...un perete si...am inceput sa caut usa. Am cautat vreo patru luni dar nimic. Am facut pe urma rost de o lanterna si am inceput din nou sa caut. Au mai trecut inca 2 luni...nimic. Pe urma, am incercat sa ies pe geam dar sa nu va inchipuiti ca era simplu. Eram la etajul 13 si aveam doar lanterna, niste pungi de floricele si...tigari. Mi-ar fi trebuit o franghie, niste suc, guma de mestecat, un televizor, un taur si....in fine, ultimele 4 ar fi bune ca sa nu ma mai plictisesc atat de tare asa...numai eu si peretele asta alb. E atat de alb incat daca m-as fi uitat la ceva inchis la culoare mi s-ar fi parut probabil neobisnuit. Era dragut, era liniste, era alb dar era ataaaaaaaaaat de plictisitor. Ma obisnuisem cu peretele meu alb si daca vroiam sa mai variez un pic, aprindeam lanterna si ma jucam cu umbra mainii pe perete. Intr-o zi, nu mult dupa ce renuntasem sa mai caut o iesire...bate cineva la usa. Usa aia pe care eu o cautasem ca pe ac, rasuna dinspre partea dreapta, sub bataia unei maini. Ce enervant si ce nepoliticos sa deranjezi asa...batand la usa care nu exista.